Ce vine dupa mine

Varsta mea este complet irelevanta, pentru ca la urma urmei daca imi citesti operele literare, Ioana E. L nu se continua cu data completa a nasterii si numarul anilor mei nu se face responsabil pentru bautura pe care o beau, tigarile pe care le fumez si injuriile pe care le adresez. Pot sa am zece ani sau treizeci sau orice alt numar intre, sub si deasupra,  irelevant. Nu pun pret pe varsta, nu ma intereseaza daca tu, atunci cand vorbesc cu tine, ai sase ani sau saizeci. Lucrul pe care pun eu pret nu se reduce la inteligenta propriu zisa, pentru ca nu toti oamenii au avut oportunitatea sa devina culti sau sa se nasca inteligenti. Dar nu te pot suporta daca nu esti in stare sa sustii o discutie sau daca ai impresia ca esti de-o inteligenta rara cand de fapt nu esti.

Revenind la ideea principala a postului astuia, pe mine ma sperie generatiile de paispe ani si mai jos. Dau de ei zilnic pe net, pe strada, in locuri publice si in institutii de invatamant. Copiii astia nu s-au urcat intr-un copac, nu au mancat fructe nespalate, nu s-au jucat leapsa, pititea sau sotronul, nu au cunoscut niciodata fericirea de a fi copil, nu au citit povesti, nu s-au trezit in weekend la sase jumate ca sa vada desene pe TVR sau pe PRO TV si nu au fost copii niciodata.

Sau si mai grav, daca au fost, nu au inteles nimic si in secunda in care au descoperit internetul si ceea ce aduce el, in deplinatatea numelui, au devenit emo, goth, cocalari sau pitipoance si si-au dat stigmate pe care nu le inteleg si nu le controleaza. Au descoperit trei scriitori pe care ii citeaza toti imbecilii pentru ca apar primii pe google daca scrii citate. Si asa au ajuns Cioran, Kafka sau Freud sa fie subiecte de minti cretine de copii auto-indoctrinati cu suferinte. Generatiile trecute, in perioada critica a adolescentei, nu isi taiau venele ci traiau asa, in pseudo-depresia aia specifica varstei. Dar mediul asta le da viitorilor bugetari mancatori de rahat, in prezent generatia de paispe ani, posibilitatea sa absoarba doar ceea ce vor si desi nu stiu istoria Romaniei de la 1900 incoace, ei il injura pe Basescu si spun ca Ceausescu a fost un rege neinteles si executat de barbarii perioadei.

Si ii urasc cu o pasiune nemarginita pe copiii astia, pentru ca sunt niste inculti ratati; si-au ratat viata din secunda in care au decis ca sunt asa sau invers, au devenit niste etichete simple, pe care se va pisa un caine la coltul blocului; dar ei nu isi vor da seama de asta pentru ca sunt prea absorbiti de durerea lor fabricata la patru dimineata, pe wc, inainte sa se culce.

Toti au trait drame, toti sunt loviti de soarta, toti sunt niste suferinzi ambulanti pe care nu ii intelege nimeni. Cum am reusit eu sa trec de aceeasi perioada fara sa ma cac pe mine ca sunt speciala? Am tacut si am strans in mine, apoi am scris. Si scriind, am devenit speciala. Pentru ca in momentul de fata, ce scriu eu este inteligent si se preteaza lecturii intelectuale. Ce scriu copiii astia prosti, catalogat ca adevarate tinere talente, reprezinta suma tuturor lipsurilor spirituale, morale, intelectuale si etice. Ei se prefac ca scriu poezie; eu scriu poezie. Chiar scriu poezie. Nu va puneti in aceeasi oala cu mine, euglene paroase si scarboase cu sanse minime de evolutie umana in urmatorii douazeci de ani.

Si nu e vina nimanui, nici a parintilor ca le-au dat gena, nici a societatii ca ii cultiva. Pe mine m-a cultivat aceeasi societate, pe care am refuzat-o cu desavarsire si am scormonit sub munti de incultura si prostie ca sa ma construiesc dupa tipare culte, dupa carti, ziare si personalitati care au supravietuit sau nu minerilor in ’91.

Nu imi spune mie ca “nici tu nu te-ai nascut invatata”; nici eu nu m-am nascut invatata, dar eu am invatat, eu m-am ridicat din lehamitea care ma inconjoara si am ajuns sa cunosc, sa stiu, sa absorb doar ceea ce trebuie si sa fiu in masura sa va critic pe voi, care considerati cea mai mare problema faptul ca v-a intrat pisica in calduri, ca aveti par pe fata sau ca vai! ce viata trista duceti.

V-a fost vreodata atat de foame, incat sa adormiti plangand? V-a spus vreodata cineva “nu pot, mama, nu am bani”? V-ati trezit noaptea ca sa verificati daca mai aveti membri ai familiei in viata? Nu cred. Voi ati luat un opt la lucrare la romana, pentru ca “Sadoveanu este un idiot” si gata, vi s-a terminat viata.

Va urasc cu o patima si cu o groaza mai mare decat orice altceva; de ce? Vreti sa stiti de ce? Pentru ca nu stiti. Nu stiti nimic din ceea ce cladeste oameni si totusi sunteti priviti ca niste mici genii pentru ca aveti zece la info, zece la tic si v-ati spalat profa de romana cu limba pana a ajuns sa straluceasca. Toti sunteti suferinzi de bolile sufletului, pe care nu le intelegeti; prima oara cand cineva va va da in cap (la propriu sau figurat), veti crede ca ati murit, pentru ca nu stiti nimic!

Ce vine dupa mine? Sper ca potopul si selectia naturala pentru ca altfel ne indreptam spre generatii peste generatii de dependenti de calculator care nu stiu cum se simte scoarta unui copac, pentru simplul motiv ca au unul pe desktop si le ajunge.

Si eu sunt mandra ca nu sunt asa.

-

Post de descarcare emotionala intr-o noapte in care mi-a ajuns.