III

Efemeridele cu care si-a construit ea firele de par sunt toate moarte acum iar parul ei, ca o consecinta, nu mai pluteste, falfaind usor ci atarna mort, spanzurat cu un streang creat din el insusi, legat strans de scalpul ei uscat. In fiecare fir de par e o poveste iar cand afara ploua, cu fulgere si tunete si ea sta rezemata pe un pervaz, cu capul sprijinit apatic de geam, cu mortul atarnand jalnic in urma ei, fiecare poveste prinde viata pe geamul acela, lipindu-se plin de electricitate statica.

Fiecare poveste in parte are un zambet si o lacrima, ca o antiteza perfect reprezentata de doi actori beti, atarnati si ei, morti la randul lor, de propriul par.

Iar intr-un continuitate exacta, ea doar rade la ploaie.

Si povestile se nasc si mor, fiecare atarnat de propriul fir de par din propriul scalp uscat, jucate de actori atarnati de propriul fir de par din propriul scalp uscat.