De ce nu mai e oul ou
March 2, 2009
Am primit ca martisor de la maica-mea azi doua oua Kinder. Am vrut enorm de mult sa ignor faptul ca de ani buni ouale Kinder nu mai sunt oua ci recipiente de plastic pline cu ciocolata de rahat si jucarii de rahat.
Am vrut enorm de mult sa nu simt plastic sub degete ci un oval plin cu fericire care sa mi se topeasca sub degete si acoperit de o fasie subtire de staniol colorat.
Dar ciocolata mea nu mai e ciocolata si visurile mele sunt pierdute.
As fi vrut sa primesc azi oua de ciocolata Kinder, nu oua artificala de gaina cu platice inauntru si ceva dulce cu gust de plastic dulce.
As fi vrut sa primesc genul asta de fericire: http://eu.cedik.com/aberatii/vand-fericire-pe-bat/
March 2, 2009 at 1:57 am
Pentru mine nu au fost niciodata ciocolata…
Erau acele oua Kinder carora li se facea reclama la televizor iar eu, copil naiv, mi le doream pentru ca mi se spunea ca ar trebui sa imi placa…
Imi aduc aminte cand am primit primul ou Kinder… Eram atat de nerabdator sa il deschid si sa vad jucaria pe care o continea. Erau mai presus de niste simple oua de ciocolata… erau surpriza, suspans, neliniste, tremur, nerabdare, sperante si dorinte, toate cu gust dulce.
Desfaceam incet ambalajul si ajungeam la ciocolata. Dar nu ciocolata ma interesa, ci surpriza. Si prin surpriza nu ma refer la enigma ascunsa in spatele recipientului de plastic ci la jucarie in sine careia chiar asa ii spuneam… surpriza.
Ajungand la ciocolata, o desfaceam in doua si puneam capsula aceea galbena deoparte. Ardeam de nerabdare sa vad ce contine dar nu o deschideam niciodata imediat. Mancam intai ciocolata si o mancam incet, incercand sa aman intr-un mod de-a dreptul masochist momentul in care urma sa vad ce era inauntru. Ciocolata Kinder nu a fost niciodata gustoasa pentru mine… era obstacolul dintre mine si supriza…
March 2, 2009 at 1:58 am
Nu trebuie sa crezi ca era obstacolul, trebuie sa te gandesti ca era preludiul…
March 2, 2009 at 12:25 pm
Da. Rahat in ploaie, oule Kinder dupa vremuri erau atat de bune. Mama, ce ciocolata!
Eu de la mama am primit o broasca (aluzii?) care la lumina soarelui danseaza. Am pus’o cu spatele la soare ca e obositoare
).
)
Eu i-am luat ei unul la 2 lei, un cap de porc daca tot suntem la mesaje subliminale.