II

Echilibrul pe care il are cand sta intr-un picior pe o margine de bloc este esential. Zece etaje mai jos, se sapa mormantul ei, iar ea este hotarata sa-l lase sa se acopere singur de pamant, gol fiind. Degetele i se strang si se desfac ritmic, urmandu-i pulsul haotic.

Rosul care picura pe perete nu mai e de mult oja ei topita ci propriile unghii mancate de timp. Dintii ceasului, acele ticaituri innebunitoare, i-au rontait cheratina iar parul, de la prea mult vant, s-a transformat in perdele la geamul celeilalte.

Cealalta isi da seama ca, in timp, si-a mutat oglinda in locul geamului. Se ridic de pe marginea patului si ii apasa bratul stang cu degetul.

Aude dupa trei secunde sunet de cioburi in locul unde ar trebui sa fie mormantul ei, si isi da seama ca paharul ei s-a spart.

Uneori, se gandeste ca ar trebui sa renunte la proza vizuala.