Emotii
January 10, 2009
Teribil fals emotional acela care iti desface inima intr-o sacosa Carrefour de compasiune doar ca sa o umple cu nimic util. Teribil si acel fals emotional care iti aplica local creme pentru cicatrizare dar care te taie pe partea celalata de piele numai ca sa-ti dea si mai multa crema pentru cicatrizare. Teribil fals emotional acela care iti zambeste si-ti sufla nasul cand plangi doar ca te raneasca, sa plangi, sa-ti sufle nasul, sa-ti creasca dragostea si asa mai departe.
Oamenii au un fel aparte de a face rau numai ca sa-l dreaga si sa se pricopseasca cu laudele de rigoare. In mod normal as spune ca e un instinct uman, dar ma gandesc apoi ca ai nevoie de putin intelect sa-ti dai o asemenea oportunitate si sa si profiti de ea. Acei manipulatori emotionali fascisti cu torte in mana, catarati pe ziduri si daramand emotia doar ca sa o reconstruiasca mai trainica si mai… eh, rahat. E un fel de ‘89 reloaded.
Nevoia umana de baza, amplificata de o oarecare capacitate intelectuala e de-a dreptul infricosatoare adesea. Acea excitare a ego-ului care de multe ori se lasa cu relatii de scurta durata si cu apartenente la cupluri mai mult decat conventionale, fara a sari nimanui in ochi falsitatea nascuta din acele nevoi spirituale si sentimentale, controlate doar intr-o mica masura de constiinta.
Mai sunt si paranoicii ca mine, care scriu asa ceva. Nu vreau sa cred ca toti oamenii au un motiv ulterior atunci cand fac o fapta buna, dar ma contrazice rasa pe care o avem. Suntem oameni.
January 10, 2009 at 12:42 am
Omiti un aspect destul de important… Atunci cand tii cu adevarat la cineva, acea persoana face parte din tine iar tu, fiinta egoista, ii faci bine pentru a-ti face practic tie bine.
Paranoicii ca tine au partial dreptate pentru ca ma indoiesc ca exista cineva care sa faca o fapta buna fara absolut nici un interes… Diferenta intre oamenii de nimic si cei care au cat de cat un dram de bun simt este ca acestia din urma urmaresc sa se simta bine facand o fapta buna, si nu un castig ulterior.
Cand fac o fapta buna o fac pentru mine… pentru ca ma simt mai bine dupa si pentru ca ma simt mai bine stiind ca am facut fericita o persoana la care tin. Tot o forma de egoism este, dar imi place sa cred ca este putin mai nobila decat altele…
January 12, 2009 at 3:23 pm
imi doresc sa fac fapte bune…eu fac fapte pentru ca imi doresc ca “victima” sa sporeasca intr-un fel dupa…chiar daca uneori nu e o fapta “buna”,dar urmeaza o crestere…
cine poate spune daca mai exista altruisti,sau egoisti sau care pe care devoreaza…important e ca se intampla si nu se vegeteaza doar.
:*esti prea lucida ca sa fi paranoica