Aproape inceputuri

Ireprosabil, vina este toata a mea. Nu am nevoie de blog si totusi mi-am facut unul. In niciun caz nu caut sa ma popularizez pe internet – asta ar fi imposibil, avand inv edere echidistanta pe care o ofer -, ci doar sa am o activitate zilnica. Inca o rutina.

In mod normal as fugi de asa ceva, dar asta e o rutina terapeutica. Mingiuta anti-stres deloc rotunda, deloc moale ci plata, facuta din cristale lichide, de 15 inchi cred si posibil idioata. Macar e utila cuiva. Mie.

Lasand la o parte jalnica introducere, veche placa veche, ma gandesc ca maine am o noua zi de aglomeratie la metrou, de ore stupide si plictisitoare si de inepuizabile discutii care nu ma intereseaza. Da, traiasca moda si telefoanele. In lipsa lor, oamenii probabil nu ar avea ce sa discute. Sau stai… e etapa in Liga I pana maine, cod galben de ploi si de cand nu mi-am vazut colegii s-au jucat meciurile din cupele europene. Noroc cu vremea si fotbalul ca mai salveaza situatia. Eroi sociali…

Ca avertizare generala, adesea scriu absolut abstract. Nu ca mi-ar citi cineva blogul… nu gasesc motive.

In fine, ma duc sa mai agit putin o carte, poate daca ma chinui suficient, se scurge informatia vizuala direct in fata retinelor mele. Ar fi… asemanator cu ceva iremediabil legat de reviste porno.